CCI07102015_0005Apa este un bun comun universal esențial pentru viață, pentru generațiile prezente și viitoare. Creșterea necesităților noastre în apă, combinată cu efectele schimbărilor climatice amenință direct rezervele disponibile de apă dulce. Căutînd soluții la problemele globale legate de schimbările climatice, descoperim în mod evident circuitul natural al apei între pământ, mare și cer (ciclul apei) și perturbările acestui ciclu de către om prin utilizările și activitățile sale.

1.1 Înțelegerea schimbărilor climatice și a problemelor globale

Problemele climatice se traduc prin efecte directe asupra societății care nu mai fot fi negate. Astăzi, efectele schimbărilor climatice încep să fie resimțite și consecințele lor sunt din ce în ce mai vizibile în viața de zi cu zi. Frecvența inundațiilor, a secetei, ridicarea nivelului mării, topirea accelerată a ghețarilor (…) sunt fenomene care se manifestă fără ca omul să le poată preveni sau controla. Creșterea aleatorie a acestor fenomene este recunoscută ca fiind rezultatul unui proces complex numit schimbările climatice.

1.1.1 Definiția climei

Clima este un fenomen greu de înțeles, deoarece acționează la mai multe niveluri și regulează ecosistemele prin procese fizice, chimice și biologice interdependente. Pe pământ există diferite tipuri de clime regionale, care sunt determinate de mai mulți factori precum latitudinea, influența circulației atmosferice și a munților, distribuția inegală între suprafețele terestre și maritime. Astfel, fiecare tip de climă, se caracterizează cu solul și vegetația proprie. De exemplu, clima Republicii Moldova este moderat-continentală și se caracterizează prin iarnă blîndă și scurtă, cu puțină zăpadă, și vară caldă de lungă durată, cu o cantitate scăzută de precipitații. Deopotrivă cu părțile pozitive ale climei, perioada caldă îndelungată a anului, iarna blîndă, se caracterizează cu abundență de lumină și căldură.

Harta cu zonele climatice ale pământului

1.png

1.1.2 Schimbările climatice

Clima conține o parte de variabilitate naturală și alta atribuită activităților umane, numită
„antropică”. Fenomene de încălzire globală au existat dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciaţiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar. Paleoclimatologia, știința care se ocupă de studiul climei din vremuri îndepărtate căutând să explice pe perioade mari de timp variațiile mari de climă ca de exemplu perioada de glaciațiune, a relevat faptul că epoca noastră, în ultimele două secole, se confruntă cu o transformare mult mai rapidă a mediului său decât în trecut (din 1800). Aceasta se traduce în practică cu încălzirea globală a planetei noastre.

2.png

Rapoartele elaborate de către IPCC (Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei)1, arată că schimbările climatice constatate astăzi sunt cauzate în principiu de activitatea umană. În special, practicile care emit gaze cu efect de seră sunt responsabile de
evoluția rapidă a temperaturi medii. În doar două secole, omul a devenit cel mai mare producător de gaze cu efect de seră (GES). Aceste observații fac obiectul unui consensus științific și politic. Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), recunoscută și semnată de majoritatea țărilor, definește schimbările climatice ca fiind „schimbările, care sunt proovocate în mod direct sau indirect de activitatea umană și care alterează compoziția atmosferei globale în plus de variabilitatea climatică naturală observată pe perioade de timp comparabile”2.

1.1.3 Omul și efectelor schimbărilor climatice

Diferite rapoarte ale IPCC arată că omul și mediul său sunt deja și vor fi foarte afectate de
schimbările climatice, dacă nu sunt luate măsuri la timp. Gazele cu efect de seră sunt gaze
care se acumulează în atmosferă timp de decenii sau chiar secole. Prin urmare, ele continuă să afecteze condițiile climatice după emiterea lor. Reducerea drastică a emisiilor este unica opțiune pentru a reveni la nivelul de capacitate de absorbție a atmosferei. Se estimează că atmosfera poate absorbi doar între 20% și 50% din gazele emise în atmosferă la ora actuală3. Aceasta înseamnă că ar trebui de redus între 50% și 80% din gazele emise. Pentru aceasta, măsuri ferme trebuiesc luate imediat.

Potrivit ultimului Raport de Evaluare a Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările
Climatice, instituția științifică ONU pe problema schimbărilor climatice, o dată cu încălzireaclimei va crește și numărul fenomenelor meteorologice extreme precum sunt ploile torențiale, secetele, furtunile, căldurile caniculare și altele. Teritoriul Republicii Moldova este predispus secetei și inundațiilor și odată cu schimbarea climei va crește și frecvența acestor fenomene. Cel mai mult va avea de suferit sectorul agricol, cea mai importantă ramură economică a Repubicii Moldova. Din păcate, la ora actuală, Republica Moldova nu ia măsuri politice, economice sau stategice pentru a proteja populația de riscurile legate de schimările climatice.

Consecințele încălzirii globale, chiar numai de 1°C sunt deja importante. IPCC a elaborat
direrite scenarii, de la cele mai optimiste la cele mai pesimiste, pentru a evalua efectele
încălzirii globale asupra omului și mediul său.

3

Aceste efecte sunt diverse și cumulative: topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanului (va aduce la pierderi de teren și deplasarea populației), acidificarea oceanelor, pierderea
biodiversității (pierderea pădurii, mlaștinilor, recifelor de corali ), pierderile de recolte agricole din cauza secetei (astfel creșterea foametelor) sau la pericolele climatice (inundații, uragane), progresia bolilor tropicale, creșterea cheltuielilor pentru producerea de aer condiționat. Dacă unele efecte pozitive pe termen scurt sunt observabile, cum ar fi reducerea cheltuielilor de încălzire și mărirea randamente agricole în unele zone ale lumii, ele dispar rapid în favoarea scenariilor de dezastru. Într-adevăr, dincolo de un anumit prag de creștere a temperaturii, suntem toți expuși la schimbări climatice abrupte ale căror consecințe, deși mai puțin previzibile, sunt susceptibile de a fi foarte distructive: topirea ghețarilor va duce la o creșterea nivelului mării cu 12 de metri și va înghițiți mai multe orașe și metropole de coastă; o schimbare bruscă în direcția curentului Gulf Stream în Atlanticul de Nord va transforma clima europeană similară cu cea din Alaska!

Aceste riscuri trebuie abordate de acum prin măsuri pentru a reduce impactul nostru asupra climei. Constatăm faptul că există un consens cu privire la schimbările climatice legate de activitățile umane, dar din păcate suntem departe de un acord internațional pentru a stopa acest impact. De multe ori, politica de mediu este prezentată ca o constrângere pentru creșterea economică. Măsurile de mediu sunt, prin urmare, considerate ca fiind cheltuieli suplimentare, care ar încetini economia unor țări. Astfel, în 2011, Canada s-a retras din Protocolul de la Kyoto, deoarece implimentarea lui ar costa miliarde de euro și potențial ar induce multe suprimări de locuri de muncă4. Același lucru este valabil pentru India, care critică acest acord, un astfel de angajament global ar întârzia dezvoltarea țării și ar priva milioane de oameni de accesul la un standard decent de viață.

Din păcate acest raționament este fals și periculos. Pe termen lung, schimbările climatice vor afecta toate țările pentru mai multe generații precum și soarta a mii de specii de plante și animale. Prin urmare, deciziile politice trebuie luate atemporal. Raportul Stern, în numele economistului Nick Stern, produs în 2006 pentru guvernul britanic, a ajutat la popularizarea acestei viziuni pe termen lung5. Dacă efectuăm o comparație a costurilor și beneficiilor politicilor de mediu pe un orizont foarte lung, raportul concluzionează, ” beneficiile acțiunii puternice luate cât mai curând este posibil să depășească cu mult toate costurilor care ar rezulta din lipsa de acțiune.” Dacă nu se face nimic, studiul estimează pierderi de până la 5% din Produsul Intern Brut Mondiale (PIB) în fiecare an pe termen nelimitat. Această cifră ar putea crește chiar până la 20% din PIB-ul global, dacă se va confirma un scenariul riscurilor și a efectelor de o magnitudine mai mare. Petru Stern, costul măsurilor imediate (în 2006, când raportul a fost realizat) pentru a evita cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice se ridica la doar 1% din PIB-ul global. Costuri minime, prin urmare, pentru a evita catastrofa. Costuri care ar trebui considerate ca investiții. Căci, întârziind cu acțiuni concrete, ele vor fi mult mai costisitoare și mai puțin eficiente! Limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră necesită eforturi financiare, cu siguranță, dar care reprezintă, de fapt opurtunități excepționale pentru modernizarea economiei noastre, dezvoltarea de noi industrii și pentru crearea de noi locuri de muncă. Politicile de mediu trebuie să fie văzute ca o pârghie pentru a permite revenirea economiei.

Chiar dacă instrumentele economice sunt utilizate pentru a modela riscurile, costurile și
beneficiile schimbărilor climatice și pot fi utilizate ca instrumente utile pentru a lua decizii, nu putem reduce miza unui astfel de fenomen numai în baza unui calcul economic. Este necesar, de asemenea, de a re-examina în profunzime conceptul de solidaritate între țări și generații precum și relația cu natura. Omul și societatea actuală trebuie să evolueze și să se adapteze pentru a se adapta acestor schimbări rapide

Aceasta este Capacitatea unui organism de a rezista și de a recupera capacitatea sa inițială în urma unei modificări se numește reziliență. Provocările globale ale schimbărilor climatice pot fi abordate și prin prisma fenomenului de reziliență, adică a capacității oamenilor și mediului să se adapteze și să evolueze.

Rezistența umană constă în capacitatea de a dezvolta noi tehnologii care să răspundă necesităților, respectând mediul înconjurător. Tehnologiile de mediu, de exemplu, sunt o modalitate de a se adapta, am putea vorbi despre rezistența tehnologică. Dar este necesar, de asemenea de a schimba sistemul de socio-economic actual, pentru a reduce impactul nostru și pentru a instaura o gestionare responsabilă și echitabilă a bunurilor comune, cum ar fi aerul, apa și resursele naturale.

Sporirea rezilienței accentuează relația dintre om și mediul său. Omul nu este singur în fața
schimbărilor climatice. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), una dintre cele mai vechi organizații de protecție a mediului la nivel global, a stabilit lista roșie a speciilor de plante și animale pe cale de dispariție în ultimii 50 de ani. Lista roșie recentă
conține 77 340 speciile evaluate, dintre care 22 784 sunt clasificate pe cale de dispariție. Atragem atenția că doar numai 3% din speciile cunoscute sunt evaluate de către IUCN. Dintre acestea, 41% din amfibieni, 13% dintre păsări și 25% din mamiferele sunt amenintate cu disparitia la nivel global. Aceași situație este constată pentru 31% din speciile de rechini, 33% din recifii de corali și 34% din speciile de conifere. Se estimează că 338 de specii de vertebrate au dispărut definitiv și altele 280 există doar în captivitate. Rata de dispariție a speciilor este de o 100 de ori mai mare decît în 1900. Prin urmare, Pământul, care a experimentat cinci extincții în masă, este acum la începutul celei de a șasea dispariție: aceasta va fi prima cauzată de către om și nu de fenomene naturale.

În concluzie, relația noastră cu natura necesită de a fi revăzută. Fauna și flora nu trebuie
considerate doar ca resurse pentru om, ci ca ființe interdependente și complementare nouă. Această schimbare de conștiință poate fi realizată, în special prin intermediul dreptului penal internațional în favoarea pământului și ecosistemelor. Aceasta este ambiția mișcării „End Ecocide”, care promovează crearea unui cadru juridic și penal pentru a preveni și interzice deteriorarea masivă sau distrugerea ecosistemelor. Pentru moment, nu există proceduri penale pe plan național, european sau internațional, care ar putea, în mod legal, condamna întreprinderile multinaționale pentru distrugerea unui ecosistem și a biodiversității sale. Recunoașterea ecocidului (în greaca veche „eco” înseamnă casa și „cide” din verbul a ucide) ar fi la același nivel cu crimele împotriva umanității, genocidul, crima de război.

trh

1.1.4 Problemele legate de apă în contextul schimbărilor climatice

Într-un raport din iunie 2008, IPCC6 recunoaște că deja în anii ’60, schimbările climatice
afectau puternic resursele de apă. Experiențele noastre personale și acțiunile de sensibilizare ne fac conștienți de legătura strînsă între resursele de apă și climă. Schimbările climatice pun sub presiune resursele de apă. Ploile torenţiale sunt mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, provocând revărsarea canalizărilor, iar în același timp, deficitul de apă din alte zone amenință sănătatea publică și reduce producția de alimente.

Accesul la apă și canalizare: potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)7, o treime din populația globului nu are acces la apă și canalizare. Dezastrele naturale legate de schimbările climatice accentuează aceste inegalități și situația tinde să se agraveze. Accesul la apă și canalizare este, de asemenea, o provocare pentru populațiile europene: multe orașele din sudul Europei încep să cunoască dificultățile pentru alimentarea cu apă potabilă a populației lor. În Moldova, accesul la apă și sanitație este quasi inexistent pentru 60% din populația țării care locuiește în zonele rurale. 75% din populația rurală nu are acces la apă potabilă și numai 10% are acces la sanitație.

Agricultura: agricultura este în prezent responsabilă pentru două treimi din consumul de apă din lume, iar previziunile arată că, în 2050, va fi necesară o cantitate de două ori mai mare de produse alimentare decât în prezent. Este evident faptul că în anii următori conflictele pentru apă în agricultură vor deveni mai puternice. Schimbarea practicilor agricole este necesară pentru a garanta securitatea alimentară a celor 9 miliarde de oameni în 2050. În timp ce agricultura este cel mai mare consumator de apă, ea este, de asemenea, cel mai mare poluator. Provocarea nu este numai de ordin cantitativ!

Energia: tot mai multă apă este necesară pentru a produce energia care este soclul dezvoltării societății moderne. În scopul de a evita o criză energetică și alimentară la nivel mondial, reforme politice și noi soluții tehnologice sunt esenţiale pentru a echilibra interacțiunea dintre apă, energie și alimente. Aceste trei sectoare sunt legate în mod inextricabil, în cazul în care sectorul energetic utilizează mai multă apă, atunci rămâne mai puțină pentru producția de alimente.

Eco-sistemele: mediul de viață al plantelor și animalelor este transformat din cauza utilizării apei de către societatea noastră. Raportul nostru cu ecosistemele trebuie să se schimbe și să evolueze în consecință. Problemele legate de restaurarea și conservarea lor vor deveni probleme majore, deoarece ecosistemele joacă un rol important în schimbările climatice.

Noi identificăm deci cel puțin patru domenii cu provocări majore pentru resursele de apă din cauza schimbărilor climatice. Toate aceste impacte și aspecte sunt de natură să conducă la conflicte legate de utilizarea apei, care se vor intensifica în cazul în care clima nu este reechilibrată în viitorul apropiat.

Modul de gestionare a apei de către om este un factor care influențează direct clima. Există
deja exemple locale de baraje mari care sunt capabile de a schimba clima la nivel local (de ex.Barajul Aswan din Egipt). Cu toate acestea, acest factor nu a fost încă luat în considerare în acordurile internaționale.

Prin urmare, este necesar ca gestionarea resurselor de apă să fie luată în considerare în
cadrul diferitelor acorduri diplomatice legate de climă, cum ar fi acordul de la COP 21.


1 IPCC este un organism științific însărcinat cu evaluarea riscurilor asupra încălzirii globale datorită efectelor activității umane. Grupul a fost constituit în 1988 de către Organizația Meteorologică Mondială și de Programul Națiunilor Unite pentru mediul înconjurător, ambele organizații ale ONU.
2 Organizația Națiunilor Unite (1992), Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice (UNFCCC).
3 Banca Mondială (2010), Rapportul de dezvoltare umană, citat de Global Development And Environment Institute (GDAE), TUFTS University (2014), Economia schimbărilor climatice. 4 Ziarul Le monde, Le Canada quitte le protocole de Kyoto, le 13/12/2011: http://www.lemonde.fr/planete/article/2011/12/13/le-canada-quitte-le-protocole-de-kyoto_1617695_3244.html
5 Banca Mondială (2010), Rapportul de dezvoltare umană, citat de Global Development And Environment Institute (GDAE), TUFTS University (2014), Economia schimbărilor climatice. 6 Grupul de Experţi în Domeniul Schimbării Climei (IPCC) (2008), Schimbările climaterice și apa, document technic VI: https://www.ipcc.ch/pdf/technical-papers/ccw/climate-change-water-fr.pdf
7 Organizația Mondială a Sănătății : http://www.who.int/fr/

Reclame